Sfantul Apostol Andrei a locuit aici atunci cand a venit sa ii crestineze pe locuitorii din Dacia Mica. Pestera in care a stat Sfantul a fost folosita ca staul de oi, dar acum este loc de pelerinaj si rugaciune.
Se spune ca in aceasta zona a existat un puternic centru spiritual al zeului Zamolxe. Preotii l-au gazduit pe Sfantul Andrei, care a gasit aici intelegere. Spre biruinta lui Hristos, vehii preoti ai lui Zamolxe au fost crestinati si au devenit primii episcopi din aceasta zona. Innal, dacul binecredincios, se spune ca a fost unul dintre primii preoti pe care Sfantul Andrei i-a gasit la pestera, impreuna cu ucenicii Rimmal si Pinnal. Nu se stie exact cat a stat Apostotul aici, dar se spune ca de aici si-a trimis ucenicii sau a plecat impreuna cu ei sa propovaduiasca. Nu doar Sfantul mergea la oamenii din zona. Veneau si acestia la el sa fie botezati. Locul a ramas in memoria oamenilor ca pestera in care Sfantul a trait si s-a rugat.
Sute de ani au trecut si pestera a ramas ascunsa in muncii macinati ai Dobrogei. Nu se stie exact ce s-a mai intamplat. Doar un teolog francez a gasit o harta veche din 1564, in care erau consemnate in zona pesterii cinci mari catedrale si Manastiri cu 5.000 de calugari. Teologul a venit in urma cu putina vreme, sa caute vestitul loc, dar nu mai era nimic din ce era trecut pe harta. Si poate ar fi gasit un loc gol, daca la inceputul secolului nostru, avocatul Jan Dinu, care venea des in satul Ion Corvin, nu ar fi avut un vis care s-a repetat de trei ori. I se arata pestera in care a trait o vreme Sfantul Apostol Andrei. Insotit de preotul Lembadu Constantin avocatul a plecat in cautarea grotei. Au descoperit-o si Dinu a simtit ca aici trebuie sa se construiasca un lacas de rugaciune. In anul 1942, avocatul a inceput amenajarea pesterii si la 30 iulie 1944, aceasta a fost sfintita de Episcopul Cherasie Paunescu al Tomisului.
Vremuri grele s-au abatut insa asupra locului. Razboiul si desfiintarea fortata a Episcopiei de Constanta au facut ca pestera Sfantului Andrei sa fie parasita si sa intre in paragina. Oamenii din zona au ajuns chiar sa isi adaposteasca oile aici. Maracinii, arbustii si lianele au astupat apoi intrarea, totul cazand in uitare. La sfarsitul anilor ‘80 insa, crestinii au inceput din nou sa vina sa se roage si sa aprinda lumanari la pestera. In vara anului 1990, ieromonahul Victor Ghindaoaru si monahul Nicodim Dinca, de la Manastirea Sihastria, s-au asezat la Pestera Sfantului Andrei si oficial, schitul a fost infiintat in 12 decembrie 1990. Astfel, zona a devenit din nou loc de inchinaciune, loc de rugaciunea pentru calugari si pentru credinciosi. Patru ani mai tarziu, la 8 august 1994, schitul a fost transformat, prin hotararea Sfantului Sinod, in “Manastirea Pestera Sfantului Andrei” Pana sa se construiasca paraclisul si biserica, slujbele se tineau chiar in pestera in care a locuit Apostolul. A fost amenajat un altar mic, asezat inspre rasarit, chiar langa intrarea in pestera.
Pestera si Manastirea au devenit loc de pelerinaj si, in fiecare an, mii de credinciosi, urmasii celor care au fost crestinati acum aproape 2.000 de ani de catre Sfantul Apostol Andrei, vin intr-un neobosit pelerinaj in acest loc. La Manastire sunt pastrate moastele Sfantului Andrei
